LE: Pentru a lasa un comment dati click pe numele articolului, apoi scroll pana-n josul paginii unde aveti un spatiu de comment si bineinteles nu trebuie sa uitati de cuvantul antispam pus de la serverul blogului. Spor la citit si spor la comentat pe seama acestui articol 
Atentie sporita. Nu sunteti obligati sa citit acest articol. Poate va veti plictisi sau poate nu. De ce spun asta inca de la inceputul postului? Pentru ca e posibil ca acest articol sa supere pe cineva, lucru pe care nu as vrea. Pentru ca acest articol e posibil sa creeze destramari de cupluri din cauza realitatii scrise in el. Pentru ca acest articol e posibil sa creeze conflicte interioare anumitor oameni si sa faca anumiti pasi care ar fi trebuit facuti cu ceva timp in urma. Un lucru e cert, voi vorbi despre dragoste, despre relatii. Nu din dorinta de a ma afirma pentru ca n-am nevoie ci din dorinta de a-mi expune o parere formata de-a lungul celor 20 de ani de viata, de a ma exterioriza. Si nu, nu e o chestie descoperita de cercetatorii britanci, megainteligentii britanici care de fapt considera ca 2+2=5. E o chestie descoperita de mine si dezbatuta cu alte cateva persoane, persoane de care aminteam ceva mai sus, persoane cu capul pe umeri, persoane care in mare parte se afla-n situatia mea. Dar sa trecem la subiect ca n-are rost sa pierdem timp.
Dragostea? Am putea-o defini? Da! Intr-o oarecare masura, chiar daca fiecare are o cu totul alta parere. Pentru mine unul dragostea e sentimentul ala de bine, sentimentul ca tu si inca o persoana sunteti egale, sentimentul fluturilor in stomac, clipele in care visezi cu ochii deschisi, clipa in care visele tale romantice se regasesc in persoana care iti este alaturi. Dragostea e atunci cand faci lucruri simple pentru unii, complexe pentru altii, neinfluentat de nimic altceva decat de inima si suflet. Iubesti atunci cand tii persoana de langa tine de mana si simti ca plutesti in aer. Sunt momentele alea cand totul e roz langa tine si mergi pe strada plin de sine si de mandrie. Te mandresti cu persoana pe care o iubesti chiar daca ea nu arata exact ca un model si chiar daca nu e rupta de pe coperta vreunei reviste de modele. Pana aici toate sunt frumoase nu? Ar mai fi multe de zis despre dragoste, cel putin in viziunea mea, ar fi multe de povestit si mi-ar trebui pagini intregi sa definesc un singur cuvant “iubire”. Dar as face-o fara rost si asta pentru ca fiecare are parerea lui. Pentru unii iubirea e atunci cand zici “Te iubesc” pentru ca asa trebuie, pentru ca si cel de langa tine ti-a zis-o si poate chiar simte asa ceva. Pentru altii iubirea e un lucru banal si nefolositor iar pentru altii iubirea e ceva foarte complex, ca in cazul meu, ceva ce nu poate fi definit cu usurinta.
Dar sa incheiem si cu asta. Am mai intrebat odata, pana aici totul suna foarte frumos nu? Da, e frumos si dureros. Dureros pentru ca am ajuns la o concluzie socanta pentru mine. Am ajuns si la varsta de 20 de ani. Acum vad lucrurile cu alti ochi si tratez anumite probleme diferit precum le-as fi trecut cu 2-3 ani in urma. Acum gandesc inainte de a face ceva. Si gandesc cat pot de pozitiv. Dar nu pot gandi pozitiv cand vad persoane de 19-20 de ani care se despart. Si ghici dupa cat timp ? Cat timp au stat in relatia pe care au avut-o? Nu mai mult de 1 an jumatate sau daca a fost mai mult dezbatem putin mai incolo si aspectul asta. Cei care au avut o relatie si au pus capat acesteia intr-un an jumatate din diverse motive au facut foarte bine. De ce zic asta? Pentru ca toate relatiile frumoase sunt pe o perioada nici prea scurta nici prea lunga. Daca e scurta nu se mai poate numi relatie. Daca e prea lunga se numeste deja rutina. Ori din partea amandurora ori doar din partea unuia. Intervine nevoia de a mai face si cu totul altceva, nevoia de a mai cunoaste si pe altcineva, simt nevoia unei schimbari. Si se intampla. Ori vine despartirea ori inselatul. Una din doua se intampla. Si e jenanta situatia in care ajungi sa ti se spuna dupa un an e zile “Stii, mi se pare ca noi nu prea ne potrivim si ar fi bine sa luam o pauza si sa o lasam mai moale.” E curios! E banal! “Nu puteai spune asta acum 7-8 luni ? Nu am fi ajuns in situatia in care macar unuia ii pare rau de ceea ce se intampla” Nu-ti ia decat maxim 3 luni sa-ti dai seama de o anume persoana. Se zice ca nu iti ajunge nici o viata incat sa cunosti o persoana. Da, e adevarat ca nu-ti ajunge nici o viata sa cunosti o persoana, sa o cunosti in totalitate!!!!!! Dar 3 luni de zile iti ajung incat sa-ti formezi o parere despre o anumita persoana. 3 luni sunt indeajuns incat sa treceti prin destule chestii incat sa stii cum se comporta in anumite situatii critice! Ajung! Si o stiu pe pielea mea!
1. I-au trebuit 3 luni de zile incat sa o cunosca chiar de-a fost la 450 km distanta. I-au ajuns incat sa-si dea seama ca sunt situatii in care ar face fata cu brio si situatii cand ar claca. Nu l-a deranjat. Era dispus sa merga mai departe.
2. I-au fost de-ajuns 2 luni si lui, i-au fost indeajuns incat sa treaca prin niste dezamagiri alaturi de ea si a trecut cu brio. A trecut pentru ca i-a fost alaturi si au inteles ca se pot baza unul pe altul. Si s-au hotarat sa duca relatia pana la punctul maxim si sa incearca sa prelungeasca acel punct probabil pana unul din ei nu va mai fi. Nu s-a intamplat si-n primul caz dar asta este.
E dureros. E dureros sa vezi cum unele relatii sunt facute parca de mana Dumnezeiasca si altele se numesc relatii doar in ras asa. E dureros sa vezi cum iau in joaca cuvantul “iubire” cand ei de fapt nu stiu ce inseamna. E dureros sa auzi “te iubesc aproape enorm” si apoi sa ti se dea cu piciorul exact ca si cum i-ai da unui caine vagabond. Dragostea e frumoasa pana intr-un anumit punct cand totul ia o intorsatura la 180 de grade si devine mult mai dureroasa ca durerea de masea, durere consacrata ca fiind cea mai rea. E dureros sa observi cum dupa un an si jumatate lucrurile se schimba in aproape toate relatiile si rutina se instaleaza. Pentru unii devine obisnuinta pentru altii chin. Pentru altii sentimentul care triumfa in orice moment se pastreaza. E dureros sa vezi cum cineva sfarma inima altuia, la figurat vorbind, dupa o relatie atat de lunga si atat de dureroasa. Dar asta e viata, asta e varsta despartirilor. Nu constientizezi ca tu chiar ai nevoie de cineva peste cativa ani care sa-ti fie alaturi la bine si rau, sa razi si sa plangi cu el, sa vorbesti si sa te sfatuiesti cu el.
Traim intr-o inconstienta totala. Traim intr-o lume care e buimaca ce se gandeste doar la ziua de maine si nu se gandeste ce-o sa faca peste 3 luni cand el / ea n-o sa-i mai fie alaturi. Da, e adevarat ca trebuie sa traiesti cat mai palpitant clipa dar trebuie sa te gandesti ca e posibil sa ajungi intr-un punct si din acel punct sa ramai fata nemaritata toata viata sau burlac for rest of your life. Voi continua aceasta expunere ceva mai tarzior incat sa stiu ca nu va plictisesc pe toti cei care ati ajuns pana la aici cu cititul.
